Suntem ”ciudații” unei comune din zona Moldovei. Una în care nimeni n-a pomenit vreodată, în materie de case sau bordeie, decât construcții din pământ, lut, maxim BCA. Mai găsești pe alocuri și unele din cărămidă.
Noi suntem cei care-au stricat tradiția de secole, ridicând doar într-o lună și jumătate o …”arătare” cu pereți ”din tablă”, pe schelet din fier. Ceva în genul halelor și depozitelor de la marginea orașelor, doar că acolo nu doarme nimeni.
Ne-am propus ca aici să trăim noapte și zi, cu copil și cu cățel. Nu și cu purcel. Doar flori, copaci, cer și pământ.
Să avem doar un ”apartament pe pământ”, cum ne place să spunem. Visul nostru nu era de a avea ziduri. Asta avem și la bloc. Ținta noastră era să avem un adăpost civilizat în mijlocul unei oaze de verdeață, cu puțin loc de jur-împreujur, în care să poată zburda copilul și câinele. Iar noi să putem sta pe un colț de terasă uitându-ne aiurea, pe cer.
Atât era în planul nostru în momentul în care am hotărât să punem toată agoniseala pe un petec de teren, de exact 700 mp. La margine de sat. De o parte, casă de gospodari. De cealaltă parte, pășunea satului, cu vaci și cai. Departe, pe o coastă de deal, stâna de oi.
S-ar fi potrivit probabil, în acest cadru bucolic, vreo casă de poveste, cu cerdac din lemn, căpițe de paie și hlugi de coceni.
Dar ne-am instalat noi, ciudații, cu o casă din panouri sandwich pe structură de metal. Hotărârea a venit după luni și luni de căutări, analize, schițe și calcule în urma cărora ne-am lămurit că atât ne permitem, atât ne dorim și e exact ce trebuie.
Au trecut doi ani și, deocamdată, nu ne pare rău de nimic. Cu niște inconveniente – minore pentru noi, majore pentru alții. Dar le vom lua pe rând.
Citește mai departe:
Cum am ajuns să luăm hotărârea de a ne construi o casă din panouri sandwich?
Casă la cheie cu ”livrare la domiciliu” sau una construită în regie proprie?
